Pulpa dentara se gaseste în interiorul dintelui (la nivelul cavității pulpare) și este protejată de către țesuturile dure ale dintelui (smalț, dentină, cement). Prin distrugerea acestora (carii dentare, traumatisme), bacteriile din salivă pătrund în spațiul din interiorul dintelui și inflamează ireversibil pulpa dentară. După moartea pulpei, bacteriile se înmulțesc la acest nivel și vor depăși spațiul din interiorul dintelui, ajungând, în timp, la nivelul osului maxilar înconjurator și a țesuturilor moi din jurul dintelui. Există și alte situații de îmbolnăvire a țesutului pulpar (de exemplu în traumatisme, care nu afectează integritatea dintelui, dar generează mortificarea pulpei).
Tratamentul endodontic este necesar când pulpa dentară este afectată (inflamată sau infectată). Cauzele care pot duce la apariția afecțiunii pulpare sunt variate. Dacă inflamația/infecția pulpară rămâne netratată, se va extinde spre osul maxilar și țesuturile moi din jurul dintelui.
Există situații în care dinții, deși nu dor, sau nu prezintă alte semne de suferință acuzate de pacient, necesită totuși tratament endodontic. Medicul specialist este cel care poate aprecia oportunitatea intervenției endodontice.
Tratamentul endodontic are scopul de a salva de la extracție și de a menține un dinte a cărui pulpă este inflamată sau necrozată și de a trata sau preveni extinderea infecției și a inflamației la nivelul țesuturilor de vecinătate (oase maxilare, țesuturi moi). Aceasta se realizează prin înlăturarea țesuturilor pulpare afectate din interiorul dintelui, dezinfecția și sigilarea spațiului endodontic cu materiale biocompatibile care să împiedice reinfecția.
Toate tratamentele endodontice, indiferent de diagnostic (chiar dacă pulpa este deja moartă), sunt efectuate sub anestezie locală. Astfel este asigurat atât confortul pacientului cât și al medicului. Dintele tratat este total izolat de gura pacientului cu ajutorul sistemului de digă. Astfel este înlăturat riscul aspirării sau inghițirii unor instrumente sau materiale străine. Totodată, soluțiile utilizate pentru pentru spălarea și dezinfectarea canalelor radiculare nu vor ajunge în cavitatea bucală.
Între ședințele de tratament și o perioadă scurtă după finalizarea acestuia poate să apara o jenă moderată sau chiar durere de intensitate medie (spontană sau la presiune pe dinte). Doar în această situație, pentru confortul pacientului, se administrează analgezice și antiinflamatoare ușoare, în scopul controlării durerii. Antibiotice și analgezice mai puternice nu sunt prescrise în mod uzual, ci doar în situații speciale. Chiar dacă nu doare, dintele tratat endodontic, nerestaurat coronar este fragil și predispus fracturilor, de aceea este contraindicată masticația pe acesta până nu se finalizează tratamentul restaurativ.
După finalizarea tratamentului endodontic și dispariția simptomatologiei dureroase, pentru ca dintele să devină funcțional și estetic, este necesară o restaurare coronară a dintelui tratat (obturație, coroană de acoperire etc). Tratamentul restaurativ de durată trebuie efectuat în maxim o lună de la finalizarea tratamentului endodontic. În caz contrar există riscul reinfectării canalelor tratate sau fracturării rădăcinii și coroanei, ceea ce poate duce la compromiterea definitivă a dintelui și la extracția sa.
în general, dinții tratați endodontic vor fi restaurați prin acoperirea de o coroană de acoperire sau cu un material de obturație coronară. Adesea este necesară fixarea unor pivoți de fibră de sticlă sau metalici, în scopul creșterii rezistenței.
Dinții tratați și restaurați corect pot rezista o viață, cu ingrijirea adecvată. De asemenea, ei pot constitui dinți ancoră sau stâlpi pentru lucrări protetice viitoare (situație apreciată de medicul specialist). La cel mai mic semn de afectare coronară (fractura obturației, a coroanei, apariția unei fisuri, fracturi sau carii dentare) pacientul trebuie să se prezinte la medic pentru refacerea/înlocuirea acesteia. O igiena orala bună și controalele dentare de rutină pot preveni evoluția nefavorabilă.